Comentariu Literar Venere si Madona de Mihai Eminescu-CLASA IX

Opera"Venere si Madona" de Mihai Eminescu a fost scrisa in perioada vieneaza.Este unul dintre cei mai mari poeti romani apartinanad perioadei marilor clasici.In 1866 publica prima poezie"La mormantul lui Aron Pumnul".
Titlul poeziei denumeste inca de la inceput antiteza,figura de stil intalnita la nivelul intregului text.Venere, zeita iubiri la romani, corespondentul Afroditei la greci,dupa relatarile lui Homer, fiica lui Zeus si sotia lui Hefaistos.
In schimb Madona este reprezentarea Maicii Domnului in artele plastice,femeie cu chip de inger.Inca de aici obervam antiteza dintre cele doua tipuri de femei:Venere tipul femei adulterine ce e frumoasa, dar infidela sotului, iar Madona este considerata femeia ideala pentru ca este casta,pura,sfanta.
Poetul vine cu proiectia femei ideale a iubitei.Poezia de fata este impartita in trei secvente.In prima secventa poetul infatiseaza chipul angelic al femaii si talentul lui Rafael:"Caci femeia-i...".Predomina imagini artistice create cu ajutorul comparatiilor,inversiunilor si al epitetelor duble"tanara si dulce veste".Apare adresare directa in prima strofa a poeziei (Venere)"O te vad, te-aud".
In secventa a doua face din"femeie fara suflet, fara foc" intr-un inger prin sintagma "bland ca ziua de magie".In prima secventa vocabularul este elevat si rafinat,iar in a doua secventa expersiile si cuvintele sunt dure"betie","crudo"poetul imagineaza ideeea femeii sterpe, care nu intelege dimensiunea iubirii.
Poezia este structurata pe o antiteza romantica ce persista si la nivelul versurilor(demon-sfanta)dispretul este principalul sentiment al aceste secvente lirice.Poetul imortalizeaza asemena lui Rafael"cele doua ipstaze ale femeii" "Madona dumnezeii" si "palida femeie"
In partea a treia,adica in finalul poeziei,poetul se simte vinovat pentru invinuirea adresata femeii si fara sa se gandeasca la iertarea acesteia.Este constient ca "invinuirea a fost cruda si nedreapta"provocandu-i multa suferinta.Rima este incrucisata,masura 15-16 silabe,ritmul trohaic.
Alex Filiippide comenteaza prima strofa astfel"Eminescue din fire mai bastinas al aceste lumi despre care se vorbeste in Venere si Madona si el gandeste in basme,adica poetic".Totodata trebuie adaugat ca mintea lui e tot asa de potrivita si pentru abstractia, pentru cugetare pura el avand cunostinte temeinice de filosofie traducand pasaje din "Critica ratiunii pure"a lui Kant.