Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

       
 Camil Petrescu este unul dintre cei mai mari romancieri romani din perioad interbelica.
El a fost omul care "a vazut idei", din asta intelegand a adus inovatii in scrierea romanului romanesc.
A fost teoretician al modernismului lui Eugen Lovinescu, aducand cateva noutati care au devenit principalele lui coordonate in scrierea romanelor: erou intelectual ce se confeseaza, relatarea la persoana I, relativismul, autenticitatea subiectului.
Opera sa cuprinde romane celebre precum: "Ultima noate...","Patul lui Procus", drame de idei precum "Jocul ielelor".
Cel mai important roman subiectiv din literatura romana este "Ultima noapte...", fiind scris de Camil Petrescu.
Romanul este specia literara a genului epic, in proza, de mare intindere, cu personaje multe dar bine conturate, cu o actiune complicata structurata pe mai multe planuri narative.
Este un roman subiectiv deoarece naratorul relateaza intamplarile la persoanaI, apropiindu-se astfel de personaje.
Acest roman a fost publicat in 1930 si nu se distanteaza foarte tare de "Patul lui Procust" deoarece propune un erou intelectualizat.
Romanul are 2 planuri narative, care se imbina, apartinand fiecare unor momente improtante din viata eroului principal.
Romanul este alcatuit din doua carti, care sunt corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului.
Cartea I este intitulata "Ultima noapte de dragoste" si prezinta povestea de dragoste din Stefan Gheorghidiu si Ela.
Cartea II se numeste "intaina noapte de razboi" si este un jurnal de campanie, care prezinta fata grea a razboiului.
Tema romanului este iubirea si razboiul.
Perspectiva narativa este subiectiva, scrisa la persoana I, de un narator omniscient si omniprezent.
Perspectiva spatiala este bine definita, pentru ca actiunile se petrec la Bucuresti, Odobesti, COnstanta, Campulung. Perspeciva temporala este si ea bine precizata.
 Romanul este construit pe baza unui jurnal de campanie, autorul folosind tehnica rememorarii evenimentelor.
 Iubirea dintre Stefan si Ela incepe la Universitatea Bucuresteana IN 1913, el fiind student la filozofie, ea la filologie. Cei doi se casatoresc, la inceput traind in conditii materiale modeste, pana in momentul in care o intamplare neasteptata avea sa le schimbe viata. Este vorba de o mostenire care urma sa o primeasca Stefan de la unchiul Nae.
    Dupa aceasta mostenire cei doi soti isi schimba stilul de viata, coborand astfel din mitul iubirii prefecta, in lumea plina de anturaje a BUcurestiului. Stefan este atras de un var in lumea afacerilor, el fiind un insetat de absolut se dovedeste a fi un inadaptat. Ela este atrasa in lumea buna a Bucurestiului de atunci. Cu ocazia unei excursii care o fac la Campulung, Ela este vazuta tot mai des in compania unui avocat G. (Gregorian). Cei doi ajung sa divorteze, dar primavara lui 1916 ii gaseste pe cei doi impacati si linistiti.
    Sa se razbune pe sotia sa, Stefan aduce o femeie usoara, iar sotia sa il paraste.
    Cartea a II a prezinta plecarea pe front a lui Stefan, in fond tot o "noapte", sfarsita adesea prin moarte.
    Acum, fie ca este pe campul de lupta, la BUcuresti, la Odobesti sau pe malul Oltului, Stefan ramane tanar lucid, transparent si insetat de cunoastere.
    Obtine o permisie pentru a o vedea pe Ela, aflata tot in compania aceluias G., fapt care accentueaza starea de gelozie a eroului, gandidu-se pentru un moment sa-i ucida pe cei doi amanti. Este chemat insa la lupta de un coleg si gaseste puterea sa divorteze in cele din urma de Ela, "lasandu-i tot trecutul".
    Romanul "Ultima noate..." este un roman subiectiv prin excelenta, in care autorul propune un alt tip de personaj, scrie intr-un alt ritm intelectualizat, exprimand la persoana I gandurile si sentimentele unui erou care evolueaza intr-un mod aparte, un tanar ale carui intrebari isi gasescc raspunsul la sfarsitul cartii a II a, cand el devenise "un alt om".