Sarmanul Dionis - Comentariu Literar

             
   
    Mihai Eminescu este considerat cel mai mare poet roman, dar a fost si un mare prozator. Opera sa este diversa, Eminescu fiind un poet universal, un prozator la fel de universal, un dramaturg important si un publicist de o adevarata valoare a constiintei.   
    Adeseori, Eminescu a utilizat tema filozofica in multe dintre scrierile sale, dar cel mai mult a utilizat-o in nuvela "Sarmanul Dionis".
    Cu aceasta scriere, Eminescu deschide seria scrierilor fantasice din secolul XX, incepand cu Mircea Eliade si Vasile Voiculescu.
    Nuvela este specia literara a genului epic, in proza, de intindere medie (mai mica decat romanul si mai mare decat schita si povestirea) cu un singur fir epic, cu personaje bine conturate si cu o actiune strucurata pe momente ale subiectului.
    Intreaga nuvela are niste elemente care toate se regasesc in opera eminesciana si sunt de factura romantica.
    Ceea ce face din aceasta opera o nuvela fantastica se datoreaza faptului ca autorul apeleaza la elemente fantastice, cele mai importante elemente fantastice intalnite in aceasta nuvela sunt: metamorfoza, reincarnarea, magia si calatoria in timp si spatiu.
    Tema acestei nuvele o constituie conceptia despre lume si viata a personajului principal, prin impletirea epicului cu fantasticul si filozofia.
    Titlul nuvelei face referire directa la personajul principal, iar adjectivul "sarman" se refera la faptul ca eroul este obligat sa traiasca intr-o lume in care nu se regaseste; dar se poate referi si conditia sociala a eroului.
    In aceasta nuvela timpul si spatiul sunt vag precizate.
    Subiectul nuvelei poate fi interpretate prin niste filozofii pe care le regasim fiecare dintre noi astazi.
    Naratorul foloseste in aceasta nuvela toate modurile de expunere, imbinand naratiunea cu descrierea, dialogul cu monologul.
    Subiectul nuvelei este structurat pe un singur plan narativ, naratorul apeland din plin la antiteza(procereu romantic) si poate fi povestit la cel mai simplu mod astfel: Actiunea nuvelei se petrece intr-o seara de toamna, umeda, in Bucurestiul secolului XX, cand un tanar pe nume Dionis se intoarce de la cafenea, punandu-si intrebari existentiale. Dionis era un tanar singur pe lume, insetat de cunoasterea absolutului. El considera ca lumea nu este decat un vis si ca nu exista timp si spatiu, ci ca ele exista doar in mintea fiecaruia din noi.
    Acest lucru reiese din cuvintele personajului(monolog interior): "In fap, lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp nici spatiu ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghida...". Din acest monolog se naste intrebarea: daca trecutul si viitorul nu exista, nu s-ar putea transpune omul intr-o alta perioada de timp? Aceasta este de fapt intriga nuvelei.
    Monologul interior al lui Dionis este un prim semn al romantismului pentru ca se refera la aspiratia eroulu spre cunoastere.
    Dupa un scrut popas la cafenea, Dionis ajunge acasa, unde incearca sa descifreze o carte de astrologie pe care o cumparase de la anticarul Riven. Atras de sunetele de pian (care se auzeau din casa de alaturi), tanarul se indragosteste de chip fetei care canta si ii parea asemenea unui inger. Deci apare visul (motiv literar). Trezindu-se din aceasta stare, Dionis realizeaza un act de magie (motiv literar), punand degetul in centrul unei file a cartii si astfel se  transforma in calugarul Dan, fiind tras in timp pana in vremea lui Alexandru cel Bun. Acesta o iubeste pe Maria, fiica lui Tudor Mesteacan (dragostea il ajuta in aventura initiatica de mai tarziu si este tot un motiv literar).
    Daca prima "treapta" a fost coborarea in timp isotric, Dan se pregateste sa se intoarca in spatiul originar. Acum apare profesul Ruben, cu care Dan poarta discutii filozofice invatandu-l cum sa foloseasca vechea lui carte, pentru a ajunge acolo unde isi doreste. Astfel, Dan isi pune intrebari despre existenta lui Dumnezeu, savarsind un pacat, iar Ruben (care se dovedeste a fi Satana) il atrage de partea sa. Apare acum mitul lui Lucifer (procedeu romantic si motiv literar).
    Mai departe, savarsind un act de magie, Dan isi va readuce pe pamant umbra (motiv literar) iar apoi, impreuna cu Maria se indreapta spre Luna.
    In intreaga nuvela, cel mai des utilizate dintre elementele fantastie sunt magina si metamorfoza.
    Vazand ca tot ceea ce gandeste i se indeplineste, Dan face greseala de a se crede el insusi Dumnezeu si este aruncat pe pamanat si redevine Dionis (care visase ca este Dan). Bolnav fiind, este vegheat de o alta Marie (fata din casa vecina) de care se indagostise in vis.
    In incheiere, pot spune ca viziunea despre lume si viata din aceasta nuvele este abordata prin motive literare romantice, impletite cu elemente fantastice (de aceea este si nuvela fantastica). In finalul nuvelei, autorul sugereaza ca Dionis nu este decat un avatar, unul dintre oamenii in care s-a reincarnat acelasi suflet, in perioade succesive.