Moara cu noroc

                Ioan Slavici (1848-1925) a fost unul dintre marii clasici (alaturi de Eminescu, Creanga si Caragiale), precursor al lui L. rebreanu – in evocarea satului transilvanean- si intemeietor al nuvelei realist-psihologice in literatura romana.

Nuvela “Moara cu noroc” – cea mai izbutita dintre scrierile de acest gen ale lui Slavici – intruneste toate aceste trasaturi: in actiune sunt antrenate carctere tari de oameni primitivi, intriga reliefeaza stari sufletesti complicate, iar finalul demonstreaza justetea normei morale enuntate in preambul.

                Tema nuvelei o constituie consecintele nefaste, morale si existentiale ale patimii banului.Pe un plan mai profund, tema acestei opere este destinul ca fatalitate impusa de adancimile sufletesti ale personajelor.

                Titlul denumeste spatiul in care se implineste destinul personajelor pedepsite pt ca au incalcat norma morala.

                Nuvela este  o lucrare narativa in proza, de intindere medie, avand o actiune care se complica progresiv, un conflict puternic si personaje bine reliefate.

                Cele 17 capitole se afla in ordinea cronologica a desfasurarii actiunii si sunt integrate de

cuvintele rostite de batrana la inceputul si sfarsitul operei:

„Omul sã fie multumit cu sãrãcia sa,cãci daca e vorba nu bogãtia,ci linistea colibei tale te face

fericit”-si finalul”:”Se vede cã au lãsat ferestrele deschise… simteam eu ca nu are sa iasã

 bine,dar asa le-a fost dat.”

                 Actiunea se desfasoara intr-o zona geografica a Ardealului,la hanul Moara cu Noroc,aflat in

valea dintre doua drumuri,o rascruce prin care treceau turme de porci spre targ si dinpre

targ,loc important pentru afaceri si comert.

Porcarii de aici au apucaturi primitive,sut fiorosi la infatisare,banditii,stapanii de turme sau

hotii si ucigasii platiti alcatuiesc lumea care se perinda pe la „Moara cu Noroc”.

                Ghita,eroul principal,nemultumit de conditia sa sociala de cizmar modest si

sarac,se hotaraste(impotriva sfaturilor soacrei sale) sa ia in arenda carciuma de la Moara cu

 Noroc.El intentioneaza sa stea aici numai „trei ani,sa se puna pe picioare”,astfel incat sa

lucreze cu”zece calfe si sa le altora de carpit”si astfel se muta cu familia aici.La inceput

,treburile merg bine,viata este linistita si prospera si Ghita este multumit seara cand isi numara

castigul.

                Intriga incepe odata cu aparitia.la Moara cu Noroc,a lui Lica Samadaul, un simbol al raului

care ii da de inteles ca,daca vrea sa ramana aici,va trebui sa devina omul lui.Conflictul

 psihologic se amplifica treptat pe masura ce Ghita se implica in afacerile necinstite ale lui

Lica.

        Stapanit de setea de bani,Ghita se indeparteaza de familia sa,fiind din ce

in ce mai mult manevrat de Lica,devenindu-i complice si partas in afacerile sale necurate.Se

gandeste la un moment dat sa paraseasca hanul,aceasta fiind unica solutie de a ramane un om

cinsit,dar lacomia pentru bani il face sa nu mai poata sa se retraga din incurcaturile in care

intrase.

                Punctul Culminant il constituie momentul cand Ghita turbat de manie si gelozie, ii vede pe

Ana si Lica”prinsi in jocul dragostei”si vrea sa se razbune.

                De aceea,se duce la jandarmul Pintea ca sa-i spuna adevarul si sa ii ofere probe de vinovatie a

lui Lica.Chiar si jandarmul ii reproseaza insa procedeul la care Ghiat recursese,oferindu-si

sotia ca momeala:”si eu il urasc pe Lica,dar n-as fi putut sa-mi arunc o nevasta ca a ta drept

momeala in cursa cu care vreau sa-l prind”.

                Intorcandu-se la Moara cu Noroc,Ghita o injunghie pe Ana,care,in

   agonie,striga numele Lica.In acelasi moment,la comanda lui Lica, Raut il impusca pe Ghita in

ceafa,care „cazu inapoi fara sa mai poata afla cine l-a impuscat”.Dupa ce dadu foc casei,ca sa

nu se mai afla nimic.Lica,urmarit de jandarmi,se sinucide lovindu-se cu capul de trunchiul

unui copac:”Pintea il gasi cu capul sfaramat la tulpina stejarului”.

                Moara cu noroc se mistuie intr-un incendiu care distruge si transforma totul in scrum,ca semn

ca loul trebuia purificat,curatat de relele ce se inradacinasera acolo.Tot sugestive sunt si

cuvintele batranei din finalul nuvelei:”asa le-a fost dat”

                Personajele sunt realiste, dar accentul nu cade pe trasaturile lor de caracter, ci pe drama existentiala pe care o parcurg.